Categorii
Articole

Spectatorul din fotoliul relaxant. Astazi, povestea Monicai.

Spectatorul din fotoliul relaxant. Astăzi, povestea Monicăi

Am sa va povestesc astazi cum am ajuns eu si familia mea sa ne certam, si la propriu si la figurat, pe un fotoliu pufos relaxant. 

Nu, nu este orice fotoliu, este unul dorit si ravnit cu mult inainte de a ajunge la noi. 

 

Dar iata de unde am plecat…

 

Peste tot pe internet circula povesti din pandemie, comentarii ample despre cum a trecut fiecare prin perioada asta. 

Unele dintre ele sunt triste, altele vesele, altele cu relaxare si odihna, altele cu munca si transpiratie sau petrecut zeci de ore in fata ecranelor. 

Eu recunosc ca ma simt energizata cand vad la altii ca au aceleasi trairi ca ale mele, cand vad ca au aceleasi ingrijorari, aceleasi temeri. 

 

Am citit eu insami despre felul cum vad altii aceasta perioada, despre problemele pe care le au si despre caile gasite de ei de a se distra, de a se calma ori de a se relaxa. 

Unii sunt ocupati cu copii, altii cu parinti, altii cu animalele. Fiecare incearca pe cat posibil sa-si duca viata mai departe, cautand si gasind cate o modalitate de a face fata provocarilor. 

 

Cand afli de la altii cum vad ei viata, parca e mai usor sa rezisti, parca nu te mai simti atat de singur, de izolat. 

Cand citesti despre experientele altora, cat de mult seamana cu ceea ce ti se intampla tie, e cumva reconfortant. 

Nu este o senzatie de ‘sa moara si capra vecinului’, ci mai degraba e acel simtamant ca suntem cu totii in aceeasi situatie, lucru care ii apropie pe oameni, in general. 

 

In fine, e posibil sa nu fie o atitudine generala, sa fie pur si simplu doar impresiile mele.

 

Povestea noastra este una placuta, ghidusa, relaxanta si incepe asa:

 

Eu lucram acasa si inainte de pandemie, dar avand copiii la scoala, lucrurile mergeau usor. Dimineata si-o petreceau la scoala, dupa-amiaza acasa, cu teme, jocuri, carti. 

Ne beam cafeaua in fiecare dimineata impreuna cu cele patru pisici si faceam cu sotul o radiografie a evenimentelor din ziua anterioara, punand la cale tara pentru ziua ce urma. 

 

Pregateam copiii de scoala si apoi ma intorceam la munca la birou, unde petreceam cateva ore pana se intorceau dupa terminarea orelor. 

Pauzele de dimineata erau mici si strict necesare: mai o cafea, mai o improspatare a apei piscilor, mai o hidratare personala.

Telefoanele nu ma prea deranjau, in afara de cele ale curierilor si watsapp-ul nelipsit de la scoala. 

 

De cand a inceput pandemia insa, lucrurile s-au complicat. Copiii au nevoie de asistenta pentru cursurile online, pentru ca ba nu merge aplicatia, ba se intrerupe internetul, ba una, ba alta…

Aproape ca nu mai respiram, cu scoala, cu munca, cu temele mai apoi. 

De confortul personal nu am avut prea mare grija, recunosc. Aceasta abatere de la viata obisnuita nu a fost deloc potrivita pentru mine.

 

Usor, usor, ne-am adancit intr-o situatie foarte stresanta. 

La un moment dat a trebuit sa luam masuri drastice, pentru ca atmosfera devenise mult prea incordata si din cauza oboselii aproape ca nu reuseam sa mai facem fata muncii de zi cu zi. 

 

Am pus piciorul in prag si am trecut la schimbari substantiale. 

 

Am facut ordine prin casa, am aranjat mobilierul astfel incat sa ne fie potrivit pentru aceasta perioada, am aruncat multe lucruri inutile, am cumparat filtre de praf, filtre de apa, am inceput sa trecem la program zilnic de exercitii fizice si dans si asa mai departe. 

Animale de companie nu ne-am mai luat, ca aveam deja. Dar am cumparat un fotoliu relaxant, mai mare frumusetea. 

 

Am descoperit intamplator pe internet modelul “fotoliu pufos Cloud XL”, la Lazyboy, la un pret bun si n-am mai stat pe ganduri, am facut comanda.

Am cumparat acest fotoliu cu adevarat relaxant la un pret de 299 de lei. Deja si-a scos toti banii, daca ma intrebati pe mine. 

De unde a venit povestea asta cu fotoliu relaxare?

 

Inainte de pandemie, de cativa ani incoace, mergeam macar o data la doua saptamani la biblioteca cu copiii. Desi avem casa plina de carti, majoritatea pentru copii, descoperirea bibliotecii a fost o mare revelatie pentru cei mici. 

Inca de la primul drum la biblioteca (una micuta si draguta pe Calea Grivitei, dupa podul Grant, cum mergi spre Gara de Nord, la vreo 200 m pe partea stanga), am descoperit acolo un fotoliu puf relaxant pe care copiii au pus stapanire din prima. 

 

Fie vorba intre noi, cred ca de multe ori voiau sa mearga la biblioteca doar ca sa stea in acel fotoliu puf extra large. De ce extra large? Pentru ca celor mici le placea sa sara pe el, si probabil la un model mai mic n-ar fi nimerit aterizarea de fiecdare data.

Chiar daca nu mai era intr-o stare tocmai buna, dupa cate trasese de-a lungul vremii, era ca un magnet pentru copii. 

Si iata cum se leaga povestea noastra de niste momente atat de dragi celor mici. 

 

Pentru ca, desi pandemie, noi nu ne-am oprit din citit acasa, ba chiar am inaugurat un club de lectura pe care il tinem seara de seara, dupa masa. 

 

Am spus cum ideea de a cumpara un fotoliu relaxant a fost una care s-a legat de starea noastra de stres, dar daca nu era corelata cu activitatea atat de placuta noua tuturor, cititul, poate saream iarasi peste ce ne place.

Cei mici, care stateau bine cu relaxarea si inainte, vor doar sa topaie intr-un fotoliu pufos. Recunosc ca nu prea ne ajunge fotoliul, mai ales la cat de des il acapareaza cei mici, dar si noi adultii il folosim pentru cateva clipe de relaxare ori de cate ori avem prilejul.

 

Ne-am propus insa sa le cumparam celor mici un fotoliu puf pentru copii, astfel incat sa ni-l putem recupera pe al nostru si sa-l putem folosi in voie – ne-au ramas intiparite imaginile super de la cateva modele – tot de la LazyBoy.

 

Pana la urma, relaxarea nu trebuie sa fie o tinta atat de greu de atins. Se poate rezolva, destul de iefin, cu doar catva sute de lei.

Cu siguranta o sa avem o problema cu alegerea fotoliului pentru copii, pentru ca deja s-au iscat niste neintelegeri la vizionare. Unul vrea rosu, altul vrea portocaliu, unul vrea in forma de para, altul vrea beanbag. 

Pana la urma vom alege noi si pentru ei, si o sa le placa in final, probabil chiar fara prea multe discutii. 

 

Dar, finalul vi-l vom povesti altadata. Va las un mic indiciu totusi, sa nu stati cu sufletul la gura: probabil vom achizitiona doua, ca sa impacam si capra si magarul (sunt porecle reale pe care si le dau unul altuia, nu va panicati).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *